Mi-ai
spus...că sunt o copilă. Dar gândește-te! La agonia prin care am trecut pentru
tine. Prin putreziciune, am devenit zeiță.
Da, m-am
cununat în moarte, știind că-mi vei fi extaz. M-ai dirijat cu puterea minții.
Am trecut prin veacuri, ca să ajung la tine.
Printre
neguri, citesc fiecare vers din privirile-ți crude. Îți simt înflăcărarea
veninoasă...
lasand adolescenta sa se coaca la foc mic ,dar continuu, Laura Cozma, trece ferm catre etapa transfigurarii iubiri , nu ca fapt ci expresie a faptui , in ordinea textului poetic.a.a.
RăspundețiȘtergere