Laura Cozma

Cu acest volum de debut, Laura Cozma își face apariția ca o picătură de rouă pe geana unei dimineți de mai. La o cafea cu timpul, autoarea se destăinuie prin versuri care opresc în loc și cel mai grăbit călător. Fiindcă iubirea, că despre această  „lamă dulce a timpului”  ne vorbește Laura, este diamantul din pieptul vieții, flacăra pe care nicio furtună n-o poate stinge, drumul pe care orbii zăresc lumina, iar curajoșii devin alpiniști pe Everestul cuvântului. Și cât de confortabil este locul pe care autoarea l-a ales: poezia! Convinsă că geografia stărilor poate forma lejer continente de suflet, Laura lasă marea să sărute țărmul, Carul Mare să-i brăzdeze pieptul, umbrele să joace șah cu felinarele. Însă ne dezvăluie că și reginele îngenunchează uneori. Putem vedea asta într-o fotografie superbă, surprinsă de poetă. Poți ghici locul lor de refugiu, după drumul cu albăstrele ivit din senin. Ori după cercul de foc care se ridică deasupra pământului, și aleargă toți n...

Volumul de debut al Laurei Cozma - „Lama dulce a timpului” - reprezintă un exerciţiu poetic profund şi îndelung exersat, un demers liric consistent, desfăşurat pe parcursul unor ani de acumulări lirice ce văd, în sfârşit, lumina tiparului. Cele două secţiuni ale cărţii: „Unicus” şi „Particula C” sunt precedate, fiecare, de un mic text „cheie” care apropie cititorul de sensul sacru al iubirii reliefat în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel : „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător (1); Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (2)... Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (13)”... În textul de deschidere al primei secvenţe a volumului, cotidianul devine o căutare a sensului existenţei: „A...

Îmi este dor să strâng în brațe natura, iar soarele să-mi mângâie fața. Îmi este dor să cutreier pe coclaurile țării, chiar și pe strazile de la un mall la altul. Din păcate, suntem nevoiți să stăm în casă pentru sănătatea noastră și a celor din jur. Ce fac până vom avea din nou dreptul la o viață liberă și fără declarație? Cel mai mult, mă bucur de lectură. Care sunt cărțile pe care le-am achiziționat de când stau în casă? Am hotărât să fac o listă cu ele, pentru a vi le recomanda și vouă: 1.       Paulo Coelho, Manuscrisul găsit la Accra –  o     Biblie sau Biblia înainte de a fi scrisă, în care fiecare învățătură  capătă mereu un alt sens. 2.       Giovanni Papini, Viața lui Isus – pentru că „Isus rămâne un sfârșit și un început” cartea se adresează celor care n-au intrat în biserică și este scrisă ca o ispășire a vinovăției. 3.       Jose Saramago, Cain – o î...

      Se poate spune că fac parte dintre cei care nu judecă o carte după coperți. Tocmai de aceea, nu m-am lăsat sedusă de coperta revistei „În Agora”, revista Clubului 3,14, apărută sub egida Centrului Cultural „B. P. Hasdeu”. Am preferat să o citesc.      Un prim articol al revistei „În Agora”, îi aparține lui Dan Solcan care vorbește despre un „Love Story”, nu unul obișnuit, ci despre startul unui concurs, „Rebel cu cauză”, realizat de cei de la  Rock FM.      „Povestea asta frumoasă ne-a arătat cât de atașați cauzei sunt cei care iubesc cărțile (și e o mare tristețe că, în România noastră, sunt atât de puțini). ”      Autorii încearcă să definească ce înseamnă lectura pentru ei, cum este și cazul Ioanei Enache. „N-aș ști să explic cum și de ce lucrurile stau așa, dar pentru mine lectura e mai mult decât un hobby și mai mult decât mi-ar plăcea să devină - o meserie.”     În paginile revistei, s...

     În frumoasa zi de 22 aprilie, la Librăria Bizantină, am avut prilejul să primesc sfaturi de la librarul (pentru o zi) Maia Morgenstern care a recunoscut că vorbește în calitate de cititor, nu de critic literar. Foto:  Alex Coman Photography     „Tatăl meu mi-a spus că și-a stricat ochii, citind la lumina lunii.”, a afirmat  Maia Morgenstern. Se pare că librarul nostru citește la lumina veiozei, iar fetele sale citesc la lumina telefonului, setea de lectură fiind transmisă din generație în generație.       Cum ne-a convins să cumpărăm cărți? Citind. Cu mult patos, Maia Morgenstern a dat glas unui fragment din  „Cabaretul cuvintelor”, de Matei Vișniec.     De ce am simțit nevoie să povestesc? Fiindcă nu am știut cum să-i urez „la mulți ani!”