Treceți la conținutul principal

Drumuri separate?

        „Cel mai frumos cântec vine pe furiș” reprezintă un dialog idilic care m-a dus cu gândul la „Luceafărul”. Dar nu se identifică cu el. Cei „vinovați” de apariția acestui volum de poezie, Mihaela Roxana Boboc și Tudor Cicu, și-au conturat personaje lirice într-un dialog dens. Teme comune, perspective distincte.
     Vocea feminină vede dragostea prin ochii de mamă: „scrisorile se întorc în penița care le-a scris/ precum pruncul în pântecele durereii” (Istoria nu se scrie de două ori). Sensibilitatea feminină privește viața cu maturitate: „Taci, dragul meu,/ vorbește-mi despre călătorie ca și cum ai vorbi/ despre moarte” (Trenuri fără destinație). Totuși, nesiguranța îi umbrește gândul: „vei fi acolo/ să scriem povestea?” (Jurăminte de dragoste printre stabilopozi).
      Vocea masculină își exprimă doleanța:  „Să fii a mea...și eu, povestea ta” (Vis de iarnă), dar, mai ales, cumpătarea: „universul nu e decât un spațiu/ o înfundătură sublimă...”(Nu te opri...). Convorbirile cu Dumnezeu „Și totuși, nu înțeleg, Doamne,/ arunc piatra și ea mă lovește pe mine.” (Ce bine, ce bine ne stă nouă așa), trădează necesitatea de a înțelege pe deplin creația divină.
Pentru ea „singurătatea nu vine niciodată ca un musafir poftit/ să-i așezi dinainte inima și să-i spui/ locuiește-mă” (Cel mai frumos cântec vine pe furiș), iar pentru el „și peste o mie de ani acest cântec de dragoste/ îți va pândi trecerea ta pe furiș” (Mă gândesc că poate peste mulți ani).
           Frumoasa este adolescenta matură pentru care așteptarea trece dincolo de moarte „sunt mortul care-și plimbă degetele pe chipul iluziei,/ când ceasul a rămas suspendat în mâinile tale;/ te aștept să-mi scrii despre viață/ ca și când n-aș fi părăsit-o niciodată/ și m-aș fi născut femeie în pântecele iubirii;” (Nu intru cu tine, singurătate, în toamnă). Dar iubitul depășește încântarea adolscentină, infiltrându-se în realitate „Vezi tu, fata frumoasă, fată a depărtărilor…Nici nu știi/ cum norii negri, rău prevestitori mi s-au cățărat în suflet/ ca iedera pe pereți./ Dar la fel de hotărât am mai dobândit ceva din poveste…/ De aceea, n-am să intru cu tine, fată frumoasă, în toamnă/ Aceste amăgiri sunt ca apele închipuite la orizont” (N-am să intru cu tine, singurătate, în toamnă).
      La sfârșit el are posibilitatea de a alege  „tu m-ai condus până la răscrucea poemului.” (În loc de adio...), iar ea așteaptă revederea „și-n loc de adio îți spun doar: va urma!” (...Va urma).

        Mihaela Roxana Boboc și Tudor Cicu reușesc să inducă cititorului fiori, pentru a citi mai departe. Frumusețea volumului incită prin stilulurile bine conturate ale autorilor. Drumurile separate duc pe un drum comun. Drumul poeziei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pe orbita „Literatura de azi” - cu Odilia Roşianu

Foto: Ovidiu Moisin Photographer  „Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul  1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu. După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache , în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi. Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi? Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”.  În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook.  Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi. A fost odată ca nicio

Dumitru Dănăilă – un spirit la confluența dintre înțelepciune și talent

Inspirația l-a căutat de la o vârstă fragedă, iar meseria de redactor i s-a potrivit ca o mănușă lui Dumitru Dănăilă, după ce a absolvit Facultatea de Ziaristică din București, în anul 1974. A fost redactor la ziarele „Viața Buzăului”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „În slujba patriei”, secretar de redacție la ziarul „Opinia”. După ce a fost lector al mai  multor volume, apoi a îngrijit edițiile laureaților „Concursului Național de Creație literară Vasile Voiculescu”, și-a publicat primul roman în anul 2008, „Destine la indigo”. În prezent, are șase romane publicate. Laura Cozma: Bună ziua, domnule Dănăilă! Mă bucur că aţi acceptat să-mi răspundeţi la întrebări. Prima mea întrebare ar fi despre literatura buzoiană. Credeţi că este bine reprezentată la nivel naţional? Dumitru Dănăilă: Buzăul, aşezare străveche, menţionată documentar pentru prima oară în anul 376, în scrisoarea patristică Pătimirea Sfântului Sava, este situat în zona de confluenţă a trei import

Fuga spre tine

Cristian, cea mai viguroasă credință care te lovește fără să vrea sau să vrei, este iubirea. Cristian, trebuie să știi cât de mult îl strig(am), în învelișul stâng al toracelui, fără să îi vibreze nimic în trompa lui Eustachio. Căușul palmelor ascunde mireasma putredă a limbajului trupesc din lama dulce a timpului. Cristian, credeam că în ziua când nu mai trăiești pentru tine ești definiția unui om mort și viu, totodată. Dar, dacă te desprinzi de durere concepi dragostea și împlinirea. Atunci, articulația pumnului se deschide, iar vârfurile degetelor tale se sprijină în buricele degetelor mele pentru a păși împreună spre soarele zâmbetului tău. Cristian, trăiesc și în el, la fel ca puiul de om în mamă.