Laura Cozma

Renacimiento e ciudat cum dragostea trăia în noi /două trupuri asimetrice unul împins în abis celălalt așteptând absolutul la semafor ecoul străzii penetrează vârfurile degetelor până-n ventriculul stâng băiatul cu ochii verzi rătăcește în intersecție cu o lanternă durerea străpunge bitumul ca un buldozer Aristotel ar scrie o întreagă teorie despre asta dar ce mai poti spune despre moarte? lumina nu se adăpostește după întuneric și respiră greu lângă el ultimul cântec pe clapele coastelor s-a prescris azi dimineață pulsul i s-a oprit acum am văzut lumina pentru prima dată doar eu pot cuprinde pământul într-o îmbrățisare   Renacimiento it’s strange how love inhabited us / two asymmetrical bodies one pushed to the abyss the other stopped at traffic lights, waiting for the Absolute the street’s echo penetrates the tips of my fingers all the way up to the left ventricle a green-eyed boy wanders in the intersection with a lan...

Lama Dulce a Timpului ceva din mine mă împinge să privesc cum noaptea geme ușor înspre zi cerneala se desprinde de omul vitruvian ca un avatar mă privești așa cum un copil atinge o jucărie nouă te ascunzi în mine de tornada secundelor care sapă riduri și usucă inimi câteodată îmi mulțumești că te-am resuscitat ne dezgolim de răni când limbile ceasului se despică clipind a miere cu venin iar tu intri și mai puternic și mă străbați într-o apoteoză a timpului care te-a învățat în sfârșit să mă iubești The Sweet Blade of Time something in me urges me to contemplate the whisper of night into day like an avatar, the ink migrates from the Vitruvian Man you watch me the way a child touches a new toy you take shelter in me from the tornado of moments that carves wrinkles and desiccates hearts sometimes you thank me for reviving you we expose our wounds when the tongues of the clock fork spitting poisonous nectar and you pus...