Pe orbita „Literatura de azi” - cu Odilia Roşianu

Foto: Ovidiu Moisin Photographer 

„Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul  1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu.

După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache, în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi.

Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi?

Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”. 

În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook. 

Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi.

A fost odată ca niciodată un sfârșit de august 2013… pentru că povestea Literatura de azi începe ca orice poveste cu „a fost odată” și, de asemenea, sper să (nu) se termine ca poveștile – cu un tobecontinued pentru Literatura de azi. Atunci s-a creat un grup care avea același hobby  -literatura (de ieri, de azi, de mâine). Firește că a existat o sită prin care unii au trecut, iar alții nu. Nu pentru că nu ar fi fost în stare, ci pentru că Literatura de azi nu era cel mai important lucru pentru ei. 

Probabil de asta m-a „selectat” PF Daniel* pentru această „funcție” – a știut cumva că pentru mine ajunsese (și a rămas) ceva foarte important. Și că mă plictisesc foarte greu. Spre deloc.

Laura Cozma: Zilnic, revista online are trei sau patru rubrici. Este grea munca de redacție?

Odilia Roşianu: O să încep prin „a corecta” întrebarea – din punctul meu de vedere, deși cei apropiați mie îmi spun tot că „muncesc”, nu este vorba de o muncă în sine. Este vorba de ceva care mi-a intrat în sânge, aproape, pentru timpul liber. De un hobby, dacă vrei.

Da, sunt 3-5 rubrici pe zi plus câteva articole pentru secțiunea Evenimente de pe site-ul www.literaturadeazi.ro la care fac redactare. Fără a intra în amănunte, „muncesc” pe texte, dar deja am senzația câteodată că pentru asta m-am născut. 

Am corectat prima carte la 10 ani – era cartea „Eseuri despre folclor” a tatălui meu, Nicolae Roșianu - și am fost recompensată pentru întâia dată în viață. Nu numai financiar (1 leu pe pagină corectată!), ci și moral – mi-a spus că am „simțul limbii” și am fost tare mândră de mine. Mai ales când aprecierea venea de la un maniac al limbii române. 

Deci, nu e neapărat greu ceea ce fac – e incitant. Și îmi place.

Laura Cozma: Ai putea da un exemplu de o greșeală întâlnită des?

Odilia Roşianu: Sunt două categorii importante de greșeli. Cele care țin de dactilografiere, inerente. Și cele care țin de exprimare, de repetiții, de „sunat prost” unde discut, de cele mai multe ori, cu autorul textului. Nu, nu pot să dau niciun exemplu. Sau, mai exact, nu vreau.

Dar mai sunt încă texte în care mă omoară acel „ca și”… 

Laura Cozma: Ce ne poți spune despre rubrica ta „O întrebare pe săptămână”?

Odilia Roşianu: După cum am mai spus cu alte ocazii, principala mea activitate (serviciul) este de (cel puțin) 8 ore pe zi în cu totul alt domeniu decât cel literar. Am o vechime de 18 ani. Este meseria mea – care cere energie, inventivitate, dedicare și… timp. 

Nu am vrut inițial să am o rubrică în revistă tocmai pentru că știam că timpul nu-mi permite să fac săptămânal așa ceva. Poate pentru că mi se pare obligatoriu să fii pregătit pentru interviul pe care-l vei solicita, pentru că e important să citești cât mai mult din ceea ce îl reprezintă pe viitorul interlocutor (dacă e scriitor) sau să asculți cât mai multe din ceea ce interpretează (dacă e muzician) și, nu în ultimul rând, să fii la curent cu ceea ce a declarat deja în diferite interviuri personalitatea pe care o abordezi, pentru a pune niște întrebări originale, astfel încât potențialul cititor să afle altceva, să descopere, poate, o altă latură a artistului pe care-l admiră. Și, deși aș fi avut multe în plan, nu am considerat că am timp suficient pentru documentare. Drept care, pe măsură ce numărul rubricilor revistei a crescut și, de asemenea, odată cu apariția secțiunii de Evenimente,rubrica mea… a devenit sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Cred că ultimul interviu adevărat l-am făcut prin noiembrie, iar acum suntem în mijlocul verii…

Laura Cozma: De câteva luni, a apărut secțiunea, numită „Evenimente” sau „Vocea nărodului (Naționale)”. De unde această idee?

Odilia Roşianu: Am pornit de la ceea ce se-ntâmpla pe pagina de Facebook Literatura de azi. Aceste „Evenimente/ Vocea nărodului (Naționale)” (pentru că avem simțul umorului) care nu sunt doar evenimente, ci și aniversări sau comemorări ale diferiților creatori (scriitori, pictori, muzicieni etc.) sau menționarea unor cărți abordate din unghiul cititoarelor din echipa redacțională, erau prezente, în variantă extrem de prescurtată,doar pe pagina de Facebook. Fiecare responsabil era frustrat, într-un fel: numărul de rânduri pentru o postare era destul de redus, iar dorința de a spune mai mult era mare.

De asemenea, site-ul, revista sunt foarte importante. Și chiar dacă pagina de Facebook este un fenomen în sine, am vrut să fie și un motor de promovare a site-ului. 

Astfel, acum se pot scrie mai mult de 2 rânduri despre un eveniment sau despre un artist. Iar cititoarele & cititorii paginii de Facebook ajung, și datorită acestei secțiuni, cititori ai revistei Literatura de azi. În plus, secțiunea respectivă se adresează unei categorii mai largi decât cea interesată de rubricile zilnice.

Și mai am și alte idei… Dar vor trebui supuse votului „comisiei” formate de Daniel Cristea-Enache, directorul Literatura de azi, și Adrian Pop, administratorul site-ului. După cum se știe, fiecare propunere (de rubrică, colaborator etc), este supus la vot, iar fiecare dintre noi 3 are drept de veto. 

Laura Cozma: Mulți își doresc să intre în echipă, dar rămân puțini. De ce crezi că se întâmplă acest lucru?

Odilia Roşianu: Laura, nu cred că, de fapt, mulți vor să intre în echipă. Cred că nici nu știu ce-nseamnă această echipă, privind din avion activitatea „Literatura de azi”.

Nu știu că suntem 12 fete (!) care stăm de vorbă în faptul serii (sau în miez de noapte) despre cine se va ocupa de paginile de Facebook, cine va scrie articole, cine le va corecta. Că fiecare dintre noi credem în ceea ce facem și, de aceea, râdem și ne enervăm împreună, ne certăm pe față sau pe mesaje, ne susținem și ne criticăm. Dar, cel mai important, puțini știu că ne dăm o mare parte din suflet pentru Literatura de azi. Cu tot ceea ce-nseamnă asta.

Cei care pleacă după o zi, o săptămână sau după o lună, independent de calitatea lor incontestabilă, nu sunt dispuși să doneze atât de mult pentru Literatura de azi care este, subliniez, o activitate voluntară, neremunerată. Și, de asemenea, vin cu alte visuri, cu alte speranțe. Cele mai multe legate de activitatea lor literară, prezentă sau viitoare. 

Literatura de azi nu lansează scriitori. A fi în echipa Literatura de azi înseamnă dăruire, dragoste și, mai ales, dorința de a îmbunătăți ceva în jur, pe termen lung. Pentru tine și pentru ceilalți. Dar și cu un sacrificiu. Dacă ești dispus să-l faci. De asta rămân puțini. 

A, și mai pleacă pentru că eu sunt foarte rea. 

Laura Cozma: Cum sunt cei din echipă?

Odilia Roşianu: Într-un fel, am răspuns mai sus la această întrebare. Cele din echipă sunt… unice, din punctul meu de vedere. Iar tu ești una din ele. 

Avem, fiecare, momentele noastre când „ne-nvoim”, când suntem plecate, ocupate, obosite, dar toate avem acel dor de reîntoarcere, dorința de rămâne racordate, măcar indirect.

Deci, cele din echipă cred că sunt pasionate. Și pasionale. Iar pasiunea se cheamă, simplu, Literatura de azi.

Și, cu această ocazie, aș vrea să spun numele celor care formează această echipă numită de mine, nu degeaba, THE ONES. Precizez că ordinea nu are nicio relevanță: Maria Morariu, Ioana-Dana Oniciuc, Teodorina Bușilă, Gina Zaharia, Laura Cozma, Andreea Neaună, Snejana Ung, Ildiko Juverdeanu, Daciana Loi, Elena-Maria Ciocîntă, Ingrid Marc (de câteva zile) și Odilia Roșianu. Alături de Daniel Cristea-Enache, firește.

Laura Cozma: Cum te-ai descrie?

Odilia Roşianu: Rea, nu ți-am spus?! Noroc că e directorul revistei cumsecade…

Vorbind (ceva mai) serios, perfecționistă. Și sentimentală. Iubitoare de cărți, dar nu neapărat de scriitori. Sociabilă & singuratică. Un amestec de contradicții care mă obosesc și pe mine. D-apăi pe alții!

Laura Cozma: În prezent, Literatura de azi are peste 139,000 de fani. Ai crezut, la început, că revista va ajunge atât de cunoscută?

Odilia Roşianu: Pagina de Facebook Literatura de azi are aproape 140000 de cititoare & cititori. În cazul revistei e greu să apreciezi numărul de fani. Poți doar să observi vizitatorii unici pe zi (trafic.ro) sau să beneficiezi de o analiză mai complexă atât a numărului de cititori cât și a numărului de articole citite, a timpului dedicat site-ului (alexa.com). După ultimele criterii menționate, am depășit deja revistele Observator cultural” și chiar „România literară”, edițiile online.

Da – este o evoluție explozivă, aș putea spune, la care nu mă așteptam. Vorbesc exclusiv în numele meu, nu al celorlalți membri ai redacției. Câteodată mă și sperie această evoluție pentru că totdeauna mi-a fost teamă să nu dezamăgesc. Vom vedea ce va mai fi.

Am fost foarte bucuroasă când Literatura de azi a devenit prima revistă online aflată sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Și în alte momente, în care am văzut că munca benevolă a unor oameni, fie ei colaboratori sau membri ai echipei redacționale, este recompensată prin sute de vizionări și like-uri, atât pe Facebook, cât și pe www.literaturadeazi.ro

Laura Cozma: Crezi că există o diferență fundamentală asupra felului în care este percepută literatura contemporană de capitală, respectiv provincie?

Odilia Roşianu: Cred că această diferență a existat în trecut, când Bucureștiul era considerat (eronat, firește) centrul cultural al României. Dar nu acum. Și aici cred că și USR a avut un rol important, dacă ne gândim la activitatea intensă și continuă a filialelor județene. 

Mai mult decât atât, nu cred că talentul a fost aruncat doar pe Bdul Magheru din București. El a fost repartizat întotdeauna în toate regiunile țării – așa că și perceperea literaturii diferiților scriitori nu trebuie să fie făcută geografic. Surprizele pot apărea oricând și oriunde. Iar asta, deja, nu mai e noutate pentru profesioniștii care urmăresc fenomenul literar.

Laura Cozma: Pe viitor, vezi o variantă print a revistei Literatura de azi?

Odilia Roşianu: Nu, nu există în planurile discutate de noi până acum varianta print a acestei reviste. Poate și pentru că secolul este 21 și… viitorul print-ului, în opinia mea, nu este prea luminos.

Laura Cozma: Câteva cuvinte pentru Revista Ante Portas?

Odilia Roşianu: În primul rând, îmi pare bine că în echipa redacțională Literatura de azi sunt două membre active ale cenaclului Ante Portas, tu fiind una dintre ele. Iar apoi, din toată inima, urez mult succes revistei voastre. Sper să devină un nume de neocolit în peisajul literar românesc. Și să fim parteneri la cât mai multe evenimente.

Laura Cozma: Felicitări pentru faptul că Literatura de azi apare sub egida USR și mulțumesc pentru timpul acordat.

Odilia Roşianu: Și eu mulțumesc. Mai ales că timpul acordat a fost la ore foarte mici dintr-o frumoasă noapte de vară…

*„PF Daniel” este porecla pentru Daniel Cristea-Enache, ce se traduce prin „prea-fericitul Daniel”. (completarea Odiliei Roșianu)