Treceți la conținutul principal

Recomandări de lectură


Îmi este dor să strâng în brațe natura, iar soarele să-mi mângâie fața. Îmi este dor să cutreier pe coclaurile țării, chiar și pe strazile de la un mall la altul.

Din păcate, suntem nevoiți să stăm în casă pentru sănătatea noastră și a celor din jur.

Ce fac până vom avea din nou dreptul la o viață liberă și fără declarație? Cel mai mult, mă bucur de lectură.

Care sunt cărțile pe care le-am achiziționat de când stau în casă? Am hotărât să fac o listă cu ele, pentru a vi le recomanda și vouă:

1.      Paulo Coelho, Manuscrisul găsit la Accra – o   Biblie sau Biblia înainte de a fi scrisă, în care fiecare învățătură  capătă mereu un alt sens.

2.      Giovanni Papini, Viața lui Isuspentru că „Isus rămâne un sfârșit și un început” cartea se adresează celor care n-au intrat în biserică și este scrisă ca o ispășire a vinovăției.

3.      Jose Saramago, Caino înțelegere cu Dumnezeu, dar o condamnare la înțelegerea credinței.

4.      Franz Kafka, Scrisoare către tata - una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Kafka. Cititorul înțelege de ce tatăl mitic și-a pus amprenta pe întreaga existență a fiului. O luptă interioară continuă.

5.      Matei Vișniec, Domnul K. Eliberatcare e destinul unui deținut eliberat sau și după eliberare, Kosef rămâne în continuare legat de viața de deținut?

6.      Dan Brown, Simbolul pierdut cursa codurilor, dar și a misterlor unei familii.

7.      W. Bruce Cameron, Drumul unui câine către casăo poveste impresionantă despre iubirea profundă a unei cățelușe, pentru stăpânul pe care chiar ea și l-a ales.

8.      Albert Camus, Fața și reversul o descriere a trăirilor controversate a naturii umane, de la eliberare până la conștientizarea zădărniciei.

9.      Nora Iuga, Hai să furăm pepeni este un roman cu povești autobiografice și întâmplările cutremurătoare a unei fetițe violate.

10.  Paulo Coelho, Hippieîn căutarea libertății și a sensului existenței, Paulo povestește despre un vis de iubire a generației hippie.

11.  Saul Bellow, Herzogpovestea unui martir-narcisist care se consideră un supraviețuitor în obstacolele vieții.

12.  John Fowles, Mantisaneputința în fața drogurilor poate duce la nebunie și la lipsa propriei existențe.

13.  Ian McEwan, Pe plaja Chesil drama unei crize sexuale din noaptea nunții a unor tineri.

14.  Lucian Boia, De la Dacia antică la Marea Uniredespre alcătuirea României, despre origini.

15.  Dale Carnegie, Cum să vorbim în public – o introducere în arta discursului public.

16.  Mark Manson, Arta sublimă a nepăsăriun fel de psihologie inversă pentru a atrage binele. 

Voi ce cărți ați citit în această perioadă? Ce mi-ați recomanda?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

în orașul meu plouă

(in memoriam, Lucian Mănăilescu) vino inimă! șezi lângă mine  rabdă - nu schimba poziția cărților nu înainta nicio filă doar stai ascultă altfel - vei ajunge la sfârșit iar mie  îmi pasă - deloc geniul nebun a plecat din criza timpului dar nu m-a părăsit absența crește - peste orașul înghețat de lacrimi regina caută rochia roșie cu care să poată face ultima acrobație  din ziduri pentru ca ochii lui să o vadă ultima dată apoi - se va întoarce în cutia ermetică aratătând durerii că nu o să înlocuiasă niciodata fericirea

Doar noi

Stăm pe banca a șaptea din parcul pensiilor, hoașca machiată cu fond de ten și ruj roz  ne urmărește cu un fel de vino-ncoace. Simulez bine, privesc complice norii, vorbind cu tine, Maia, până ți se face somn și ne legănăm în brațele vântului de parcă am asculta simfonia nr.5  de van Beethoven. Te pun în căruț, se produce boom-ul: ea vine, se așează pe bancă, încât ai zice că mă cunoaște din pântecul maică-mii, întreabă cum e să fiu mamă. – Să vă spun drept, e super! Câteodată îmi vine să fug, să iau asfaltul  în spate, de frica urmelor. Mă ascund în clipirea unui semafor, plâng, plâng, plâng, până la epuizare, tot așa. Imaginația dansează-n farse uneori, a cere ajutor e visul care am fost crescută să nu îl cer. Totuși, l-am cerșit (o dată), s-a schimbat în miraj. – A fi mamă poate fi și frumos!? – Nu există „poate fi”, este magnific. Nici poemele care vor erupe din mine peste 33 de ani nu pot descrie această fericire. Mă trezesc, mă joc  de-a baba oarba cu destinul....

Între ei și tine

 Trăiesc în soarele deșertului: zăduhul zilei îmi umple inima  cu mâini mici și zâmbete, noaptea deger, inima stă ascunsă-n promoroaca de cearcăne. Maia, cerebelul nu-mi mai funcționează, stă captiv în plasa cuvintelor, nu mai știu dacă dormitez sau sunt trează. Încerc, să sorb din cafea și să trag din țigară, ușa e întredeschisă, îl privesc pe frac-tu dacă e măcelarul ce-ți jupoaie carnea suavă. Sparg scrumiera, curăț,  lumina orbește inima, Cristian te dezmiardă pe limba lui. Ațipesc. Încerc, încerc, încerc, să pătrund viața de haimana, ascunsă în lama cuvintelor ce pune amprenta lăuziei. Maia, dragostea tatălui tău nu se măsoară în ele, se taie. Pe interior e plin de mine. Ies cu ochii din pampers, cu mâinile din lapte praf și le învârt în buzunarul lui stâng, ne îmbrăcăm unul în altul. Dorul -purul blestem al iubirii- se stinge. Adorm.