Cristian,
cea mai viguroasă credințăcare te lovește
fără să vrea sau să vrei,
este iubirea.
Cristian,
trebuie să știi cât de mult îl
strig(am),
în învelișul stâng al toracelui,
fără să îi vibreze nimic
în trompa lui Eustachio.
Căușul palmelor ascunde
mireasma putredă
a limbajului trupesc
din lama dulce a timpului.
Cristian,
credeam că în ziua când nu mai trăiești
pentru tine
ești definiția unui om
mort și viu, totodată.
Dar,
dacă te desprinzi de durere
concepi dragostea și împlinirea.
Atunci,
articulația pumnului se deschide,
iar vârfurile degetelor tale
se sprijină în buricele degetelor mele
pentru a păși
împreună spre soarele
zâmbetului tău.
Cristian,
trăiesc și în el,
la fel ca puiul de om în mamă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu