Treceți la conținutul principal

Renacimiento



Renacimiento

e ciudat cum dragostea trăia în noi /două trupuri asimetrice
unul împins în abis
celălalt așteptând absolutul la semafor


ecoul străzii penetrează vârfurile degetelor până-n ventriculul stâng
băiatul cu ochii verzi rătăcește în intersecție cu o lanternă
durerea străpunge bitumul ca un buldozer
Aristotel ar scrie o întreagă teorie despre asta dar ce mai poti spune despre moarte?
lumina nu se adăpostește după întuneric și respiră greu lângă el
ultimul cântec pe clapele coastelor s-a prescris
azi dimineață pulsul i s-a oprit

acum am văzut lumina pentru prima dată
doar eu pot cuprinde pământul într-o îmbrățisare



 Renacimiento

it’s strange how love inhabited us / two asymmetrical bodies
one pushed to the abyss
the other stopped at traffic lights, waiting for the Absolute


the street’s echo penetrates the tips of my fingers all the way up to the left ventricle
a green-eyed boy wanders in the intersection with a lantern
pain pierces the bitumen like a bulldozer
Aristotle would have written a whole theory on this but what more is there to say about death?
the light does not hide behind darkness and breathes hard beside it
the last song played on the keys of the ribs has faded out
its pulse stopped this morning


now I see the light for the first time
only I can hold the earth in my arms




(poem apărut în revista Cordite, Australia,
traducere de Cristina Savin)

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dumitru Dănăilă – un spirit la confluența dintre înțelepciune și talent

Inspirația l-a căutat de la o vârstă fragedă, iar meseria de redactor i s-a potrivit ca o mănușă lui Dumitru Dănăilă, după ce a absolvit Facultatea de Ziaristică din București, în anul 1974. A fost redactor la ziarele „Viața Buzăului”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „În slujba patriei”, secretar de redacție la ziarul „Opinia”. După ce a fost lector al mai  multor volume, apoi a îngrijit edițiile laureaților „Concursului Național de Creație literară Vasile Voiculescu”, și-a publicat primul roman în anul 2008, „Destine la indigo”. În prezent, are șase romane publicate. Laura Cozma: Bună ziua, domnule Dănăilă! Mă bucur că aţi acceptat să-mi răspundeţi la întrebări. Prima mea întrebare ar fi despre literatura buzoiană. Credeţi că este bine reprezentată la nivel naţional? Dumitru Dănăilă: Buzăul, aşezare străveche, menţionată documentar pentru prima oară în anul 376, în scrisoarea patristică Pătimirea Sfântului Sava, este situat în zona de confluenţă a trei import
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pe orbita „Literatura de azi” - cu Odilia Roşianu

Foto: Ovidiu Moisin Photographer  „Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul  1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu. După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache , în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi. Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi? Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”.  În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook.  Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi. A fost odată ca nicio
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fuga spre tine

Cristian, cea mai viguroasă credință care te lovește fără să vrea sau să vrei, este iubirea. Cristian, trebuie să știi cât de mult îl strig(am), în învelișul stâng al toracelui, fără să îi vibreze nimic în trompa lui Eustachio. Căușul palmelor ascunde mireasma putredă a limbajului trupesc din lama dulce a timpului. Cristian, credeam că în ziua când nu mai trăiești pentru tine ești definiția unui om mort și viu, totodată. Dar, dacă te desprinzi de durere concepi dragostea și împlinirea. Atunci, articulația pumnului se deschide, iar vârfurile degetelor tale se sprijină în buricele degetelor mele pentru a păși împreună spre soarele zâmbetului tău. Cristian, trăiesc și în el, la fel ca puiul de om în mamă.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe