Ți s-a întâmplat să oferi tot ceea ce ai mai bun și frumos din tine și să nu te simți apreciat sau să simți că nu mai faci față problemelor?
În fiecare frumos există o umbră, dar ea îi dă măreția. Bucură-te de fiecare vers al vieții tale!
Începe să visezi. Lasă totul în urmă și fugi în căutarea ta, pentru că tu ești singurul care poate alege persoana autentică din interiorul tău.
Eu, când simt că nu mai pot, plec departe de lume. Îmi țin viața de mână și mă bucur de fiecare rază de soare care îmi cade pe față sau fiecare lacrimă scursă de nori.
Dar unde să merg prin pandemie? În pană de idei, am plecat pe un răpăit de ploaie, în Brăila.
Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele „Drinago” într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, „Libro del conoscimiento” (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339).
Din vremuri imemoriabile, locuitorii Brăilei s-au ocupat cu agricultura, creșterea animalelor și pescuitul pe malul vestic al Dunării. Un velier, stema orașului Brăila, a fost simbolul comerțului, ocupația principală a locuitorilor din această zonă. În 1836, Brăila a fost declarat port-liber. –sursa wikipedia
De aceea, ce credeți că am vizitata prima dată? Faleza. Pentru că dorul de mare, dorința puternică de a revedea o părticică a firescului, m-a fascinat. Briza m-a revigorat și spiritul de aventurier a reîviat în mine. Așa, am descoperit și că vasele din port nu sunt ținute la mal doar de ancoră, ci și de un board care poate susține câteva vase.
Ce am mai reușit să văd din Brăila în cele câteva ore? Centrul, unde clădirile vechi m-au purtat în timp, Teatrul Maria Filiotti (pe care, din păcate, l-am văzut doar de afară) și aleea plină cu umbreluțe.
Tu pe ce meleaguri călătorești în această perioadă?
Comentarii
Trimiteți un comentariu