Lama Dulce a Timpului
ceva din mine mă împinge să privesccum noaptea geme ușor înspre zicerneala se desprinde de omul vitruvian ca un avatarmă privești așa cum un copil atinge o jucărie nouăte ascunzi în mine de tornada secundelorcare sapă riduri și usucă inimicâteodată îmi mulțumești că te-am resuscitatne dezgolim de răni când limbile ceasului se despicăclipind a miere cu veniniar tu intri și mai puternic și mă străbațiîntr-o apoteoză a timpului care te-a învățat în sfârșitsă mă iubeștiThe Sweet Blade of Time
something in me urgesme to contemplatethe whisper of night into daylike an avatar, the ink migrates from the Vitruvian Manyou watch me the way a child touches a new toyyou take shelter in me from the tornado of momentsthat carves wrinkles and desiccates heartssometimes you thank me for reviving youwe expose our wounds when the tongues of the clock forkspitting poisonous nectarand you push even harder and you walk through mein an apotheosis of time that has finally taught youto love me(poem apărut în revista Cordite, Australia,traducere de Cristina Savin)
Foto: Ovidiu Moisin Photographer „Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul 1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu. După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache , în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi. Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi? Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”. În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook. Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi. A ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu