(Laura Cozma & Laurențiu Belizan)
ar trebui să-mi ții respirația la capătul mănunchiului de lujeri carbonizați de lumină
ar trebui să-ți pui lentile negre în așteptarea miliardelor de secunde alergând cu spatele
ar trebui să înveți farsi și să le asculți cântecul revărsat prin mareea de maci
viața adevărată e ruptă de firul întâmplărilor
și cuvintele nu se văd deseori din cauza oamenilor
oricum am farda metaforele
oricâte octave de tristețe ar urca prin ei
oricând ar ofta orgile în catedrale prin tuburi lungi
ca niște canalizări metropolitane
în care copii născuți de niciunde își injectează lumină
nu ești un simplu fluture așezat pe granule de lumină
ești sindromul lui
ai putea aduce înapoi clinchetul primei zile
în care femeia își întindea pielea să cuprindă pământul într-o îmbrățișare
ar trebui să-mi ții respirația la capătul mănunchiului de lujeri carbonizați de lumină
ar trebui să-ți pui lentile negre în așteptarea miliardelor de secunde alergând cu spatele
ar trebui să înveți farsi și să le asculți cântecul revărsat prin mareea de maci
viața adevărată e ruptă de firul întâmplărilor
și cuvintele nu se văd deseori din cauza oamenilor
oricum am farda metaforele
oricâte octave de tristețe ar urca prin ei
oricând ar ofta orgile în catedrale prin tuburi lungi
ca niște canalizări metropolitane
în care copii născuți de niciunde își injectează lumină
nu ești un simplu fluture așezat pe granule de lumină
ești sindromul lui
ai putea aduce înapoi clinchetul primei zile
în care femeia își întindea pielea să cuprindă pământul într-o îmbrățișare
Comentarii
Trimiteți un comentariu