ploaia a bătut cu tălpile în geam fisurându-l
făceam dragoste și fisura înflorea într-o cotropire de bolero
statuia de aur ne privea invidioasă
brațele îi zvâcneau în ritmul dansului nostru ritualic
tu nu ai văzut
când și-a aruncat șiragul de lumină altoită pe întuneric –
șiragul lui Zarathustra își înfipsese colții în mine
tu priveai carul mare din pieptul meu
eu încă țin soarele-n palmă
și câteodată mi-e frig
frigul acela dinainte de tine
și frigul stă aninat între degete ca o pânză de păianjen
făceam dragoste și fisura înflorea într-o cotropire de bolero
statuia de aur ne privea invidioasă
brațele îi zvâcneau în ritmul dansului nostru ritualic
tu nu ai văzut
când și-a aruncat șiragul de lumină altoită pe întuneric –
șiragul lui Zarathustra își înfipsese colții în mine
tu priveai carul mare din pieptul meu
eu încă țin soarele-n palmă
și câteodată mi-e frig
frigul acela dinainte de tine
și frigul stă aninat între degete ca o pânză de păianjen
Comentarii
Trimiteți un comentariu