În orașul amorțit de oameni e inundație de vise
O bătrână scoasă la plimbare de câinele
se leagănă în iubire și hipnotizează
când în pământ plânge delfinul
În realitatea răsturnată
flăcări se unesc cu umbre
iar cușca bracului cade peste noi
Timpul bate frenetic
îi croșetez o pânză de păianjen să stea flegmatic atunci când te
iubesc
Mărturisesc
navigam pe roua dimineații când ai adus jumătate din mine
Comentarii
Trimiteți un comentariu