Laura Cozma

      Foto de pe  Brooke Shaden Photography        Știu. Te-ai dezbrăcat de zâmbet. Lacrimile nu-ți pot ține de cald. Sunt cuburi înghețate care-ți acoperă domol inima.       Sunt aici. Așteptându-te.      Vreau să-ți încălzesc gheața, adormindu-te în brațele mele. Implozia iubirii îți poate pansa rănile?     Te vei dezbrăca de lacrimi. Îmi doresc să știi...Sunt aici. Așteptându-te.

              Puterile mă lasă... când ziua și noaptea se întâlnesc, iubindu-se. Celula gândurilor amare mă sugrumă.       M-ai prins cu ochii verzi, iar brațele tale mi-au echilibrat pașii. Da, mi-ai dărâmat zidul umbrelor din trecut! Dar...de ce taci?      Tăcerea-ți e glontele care-mi atinge inima cu brutalitate. Am nevoie de mângâierea cuvintelor tale, atunci când trupurile noastre nu-și pot vorbi.      De ce taci?

Foto: Ovidiu Moisin Photographer  „Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul  1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu. După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache , în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi. Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi? Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”.  În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook.  Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi. A fost odată ca nicio

        „Cel mai frumos cântec vine pe furiș” reprezintă un dialog idilic care m-a dus cu gândul la „Luceafărul”. Dar nu se identifică cu el. Cei „vinovați” de apariția acestui volum de poezie, Mihaela Roxana Boboc și Tudor Cicu, și-au conturat personaje lirice într-un dialog dens. Teme comune, perspective distincte.      Vocea feminină vede dragostea prin ochii de mamă: „scrisorile se întorc în penița care le-a scris/ precum pruncul în pântecele durereii” (Istoria nu se scrie de două ori). Sensibilitatea feminină privește viața cu maturitate: „Taci, dragul meu,/ vorbește-mi despre călătorie ca și cum ai vorbi/ despre moarte” (Trenuri fără destinație). Totuși, nesiguranța îi umbrește gândul: „vei fi acolo/ să scriem povestea?” (Jurăminte de dragoste printre stabilopozi).       Vocea masculină își exprimă doleanța:  „Să fii a mea...și eu, povestea ta” (Vis de iarnă), dar, mai ales, cumpătarea: „universul nu e decât un spațiu/ o înfundătură sublimă...”(Nu te opri...). Convorbirile

         Stelele de foc se adună într-un nor. Infernul strălucește în roșu, iar oasele reci se cuprind haotic. Mă privești cu ochi de sticlă...         Întunericul din privirile-mi e îngropat. Mi-am pus masca fericirii.  Pierdută în fanfara ploii, îmi îmbrățișez singurătatea.           De ce nu poți auzi țipătul surd al inimii mele? Sunt mortul care trăiește pentru iubirea ta.

     Mi-ai spus...că sunt o copilă. Dar gândește-te! La agonia prin care am trecut pentru tine. Prin putreziciune, am devenit zeiță.      Da, m-am cununat în moarte, știind că-mi vei fi extaz. M-ai dirijat cu puterea minții. Am trecut prin veacuri, ca să ajung la tine.    Alungă-mi visele! Vindecă-mi fiecare urmă cu buzele-ți reci. Spune-mi! Vrei?   Printre neguri, citesc fiecare vers din privirile-ți crude. Îți simt înflăcărarea veninoasă...

Inspirația l-a căutat de la o vârstă fragedă, iar meseria de redactor i s-a potrivit ca o mănușă lui Dumitru Dănăilă, după ce a absolvit Facultatea de Ziaristică din București, în anul 1974. A fost redactor la ziarele „Viața Buzăului”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „În slujba patriei”, secretar de redacție la ziarul „Opinia”. După ce a fost lector al mai  multor volume, apoi a îngrijit edițiile laureaților „Concursului Național de Creație literară Vasile Voiculescu”, și-a publicat primul roman în anul 2008, „Destine la indigo”. În prezent, are șase romane publicate. Laura Cozma: Bună ziua, domnule Dănăilă! Mă bucur că aţi acceptat să-mi răspundeţi la întrebări. Prima mea întrebare ar fi despre literatura buzoiană. Credeţi că este bine reprezentată la nivel naţional? Dumitru Dănăilă: Buzăul, aşezare străveche, menţionată documentar pentru prima oară în anul 376, în scrisoarea patristică Pătimirea Sfântului Sava, este situat în zona de confluenţă a trei import

      Se poate spune că fac parte dintre cei care nu judecă o carte după coperți. Tocmai de aceea, nu m-am lăsat sedusă de coperta revistei „În Agora”, revista Clubului 3,14, apărută sub egida Centrului Cultural „B. P. Hasdeu”. Am preferat să o citesc.      Un prim articol al revistei „În Agora”, îi aparține lui Dan Solcan care vorbește despre un „Love Story”, nu unul obișnuit, ci despre startul unui concurs, „Rebel cu cauză”, realizat de cei de la  Rock FM.      „Povestea asta frumoasă ne-a arătat cât de atașați cauzei sunt cei care iubesc cărțile (și e o mare tristețe că, în România noastră, sunt atât de puțini). ”      Autorii încearcă să definească ce înseamnă lectura pentru ei, cum este și cazul Ioanei Enache. „N-aș ști să explic cum și de ce lucrurile stau așa, dar pentru mine lectura e mai mult decât un hobby și mai mult decât mi-ar plăcea să devină - o meserie.”     În paginile revistei, se pot găsi informații despre poezie, care „nu înseamnă rimă”. În „interviu