M-am ridicat din scaunul Tatălui
și-am pornit pe drumul durerii,
îmbrăcată în iluzia frumosului.
Îngerii plâng,
lacrimile lor sunt perle.
Ți le pun sub gene
să reînviem primăvăratic,
dar buzele noastre aduc vara.
Iluzia frumosului mă dezgolește,
ridurile vieții
se-ngroapă în frunzele arămii.
Îngerii plâng,
lacrimile lor sunt cuburi.
Gheața e ascunsă în mine,
albul imaculat,
fărâm din rochia mea.
Iluzia frumosului m-a dezgolit,
din drumul durerii,
Tatăl mă așază pe scaun.
și-am pornit pe drumul durerii,
îmbrăcată în iluzia frumosului.
Îngerii plâng,
lacrimile lor sunt perle.
Ți le pun sub gene
să reînviem primăvăratic,
dar buzele noastre aduc vara.
Iluzia frumosului mă dezgolește,
ridurile vieții
se-ngroapă în frunzele arămii.
Îngerii plâng,
lacrimile lor sunt cuburi.
Gheața e ascunsă în mine,
albul imaculat,
fărâm din rochia mea.
Iluzia frumosului m-a dezgolit,
din drumul durerii,
Tatăl mă așază pe scaun.
Comentarii
Trimiteți un comentariu