Treceți la conținutul principal

Camelia Voicu – despre o carieră în învățământ (partea a doua)


Puteți să faceți o comparație între generații? Credeți că ne îndreptăm spre bine sau totul e din ce în ce mai rău?

Fără să vreau fac comparație între generații, și poate datorită faptului că am fost în școli mari, de renume (începutul la Școala Ajutătoare de băieți, dar au urmat Școala nr. 15, Liceul Pedagogic, CNME Buzău) am avut de-a face cu o anumită categorie de elevi. Elevi interesați de învățătură, elevi serioși, preocupați de viitorul lor. Diferă societatea și evoluția care are un parcurs al ei, în condiții de democrație.
Nu știu dacă ne îndreptăm spre bine sau spre rău, societatea merge înainte, iar noi trebuie să ne adaptăm. Trebuie să o facem cât mai bine cu putință și să dăruim tot ce avem mai bun din noi.



 Știu că ați organizat foarte multe proiecte, chiar și din ipostaza de inspector școlar. Ați putea să ne povestiți despre un proiect de suflet?

În cariera mea, am organizat eu însămi foarte multe proiecte, sau am asigurat consultanță. Am scris și gestionat și proiecte mici, cu adresabilitate directă elevilor.
Am funcționat în proiecte ample de anvergură finanțate de Banca  Mondială sau Phare.
În perioada în care am funcționat ca inspector școlar, în calitate de formator regional de directori, am derulat activități de formare de directori, pătrunzând în tainele celei de a doua specializări a mea, în domeniul managementului educațional. A fost un proiect drag mie, pentru care m-am pregătit foarte serios de fiecare dată.


Ne puteți spune, mai exact, în ce constă parteneriatul educațional dintre Colegiul Național „Mihai Eminescu”, pe care îl conduceți, și Liceul Teoretic „Ion Creangă” (din Soroca)? Care credeți că este beneficiul în urma acestui parteneriat?

Proiectul meu de suflet „Români de pretutindeni” a fost inițiat odată cu venirea mea ca director la CNME Buzău. A cuprins și cuprinde activități parteneriale cu români din Cernăuți, Bucovina de Nord, Ucraina și cu Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Soroca, Republica Moldova.
Este un proiect care a crescut frumos, implicând elevi, părinți, profesori.
A cuprins:
·         vizite bilaterale la Cernăuți și Soroca
·         activitate/dialoguri culturale
·         activități sportive
·         activități turistice
·         șezători , lansări de carte
Beneficiul acestor parteneriate este imens și constă în cunoașterea unor realități din alte zone.
S-au legat prietenii durabile între elevi și chiar profesori, experimentarea sentimentului de patriotism (a simți românește), manifestarea culturală și emoțională a elevilor și cadrelor didactice.
Parteneriatul între CNME Buzău și L.T. „Ion Creangă” Soroca a fost încheiat pe o durată de 3 ani 2017-2020, dar îl vom continua, când posibilitățile ne vor permite.



Ce ne puteți spune despre „școala online”? Știu că este o provocare nouă pentru fiecare dascăl, deoarece trebuie să termine programa școlară și, în același timp, să se asigure că copiii au înțeles lecția. Totuși, există prezență și implicare din partea elevilor?

„Școala online” este o provocare nouă pentru fiecare dascăl, pentru că așa cum afirmați, profesorul trebuie să termine programa școlară, să asigure dezvoltarea competențelor prevăzute de programa școlară.
În ceea ce privește transmiterea cunoștințelor este OK , în sensul că profesorii pot să transmită noile conținuturi sincron, prin lecții interactive sau asincron.
Mai problematică este latura formativă, emoțională, pentru că aceasta, consider că se finisează prin activități față în față. Noi operăm cu emoțiile și sentimentele elevilor.  Educație înseamnă și conectarea unor comportamente, îndrumarea elevilor pe drumul drept, ceea ce activitatea online nu prea reușește.
Există prezență și implicare din partea elevilor și a părinților. Spre exemplu, eu am organizat cu elevii clasei a IX- a de Științe ale naturii o sesiune de comunicări științifice, dedicată pandemiei  STAR COV2, cu tema „Dominația virusurilor”. A implicat o activitate de documentare, dar și tehnici de prezentare, activitate care s-a bucurat de participarea tuturor elevilor.


Aveți un mesaj pentru cititorii sau colegii Ante Portas?

Ante Portas este un cenaclu cunoscut în spațiul buzoian și național și vă admir pentru activitatea pe care o desfășurați.
Citesc cu drag poeziile postate de dumneavoastră și de domnul Laurențiu Belizan.
  dori să vă propun o colaborare cu CNME Buzău, pe care am gândit-o în această primăvară, dar din motive lesne de înțeles nu am finalizat-o, constând în prezentarea unei seri de poezie doamnelor și domnișoarelor școlii noastre cu ocazia zilei de 8 Martie. Îmi doresc să realizăm acest proiect comun.
Mesajul meu pentru cenaclul Ante Portas este să știți că avem nevoie de poezie pentru a ne hrăni sufletul.


Vă mulțumesc din inimă pentru tot timpul acordat și acceptăm cu drag această colaborare.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pe orbita „Literatura de azi” - cu Odilia Roşianu

Foto: Ovidiu Moisin Photographer  „Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul  1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu. După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache , în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi. Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi? Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”.  În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook.  Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi. A fost odată ca nicio

Dumitru Dănăilă – un spirit la confluența dintre înțelepciune și talent

Inspirația l-a căutat de la o vârstă fragedă, iar meseria de redactor i s-a potrivit ca o mănușă lui Dumitru Dănăilă, după ce a absolvit Facultatea de Ziaristică din București, în anul 1974. A fost redactor la ziarele „Viața Buzăului”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „În slujba patriei”, secretar de redacție la ziarul „Opinia”. După ce a fost lector al mai  multor volume, apoi a îngrijit edițiile laureaților „Concursului Național de Creație literară Vasile Voiculescu”, și-a publicat primul roman în anul 2008, „Destine la indigo”. În prezent, are șase romane publicate. Laura Cozma: Bună ziua, domnule Dănăilă! Mă bucur că aţi acceptat să-mi răspundeţi la întrebări. Prima mea întrebare ar fi despre literatura buzoiană. Credeţi că este bine reprezentată la nivel naţional? Dumitru Dănăilă: Buzăul, aşezare străveche, menţionată documentar pentru prima oară în anul 376, în scrisoarea patristică Pătimirea Sfântului Sava, este situat în zona de confluenţă a trei import

Fuga spre tine

Cristian, cea mai viguroasă credință care te lovește fără să vrea sau să vrei, este iubirea. Cristian, trebuie să știi cât de mult îl strig(am), în învelișul stâng al toracelui, fără să îi vibreze nimic în trompa lui Eustachio. Căușul palmelor ascunde mireasma putredă a limbajului trupesc din lama dulce a timpului. Cristian, credeam că în ziua când nu mai trăiești pentru tine ești definiția unui om mort și viu, totodată. Dar, dacă te desprinzi de durere concepi dragostea și împlinirea. Atunci, articulația pumnului se deschide, iar vârfurile degetelor tale se sprijină în buricele degetelor mele pentru a păși împreună spre soarele zâmbetului tău. Cristian, trăiesc și în el, la fel ca puiul de om în mamă.