Ți-aș fi spus
„salvează-mă!”, dar lasă-mă să cad în fisura cerului.
Revederea, din explozia
rănilor, aduce urma înstrăinării. Te vei îmbăta cu suferința realizării, absorbind-o
profund.
Brooke Shaden Photography |
Chiar dacă în miezul iernii
era cald, sub razele solare tremuri. Nu poți vedea Flacăra Divină.
Ai izbutit să privești o
jumătate goală, crezând că-i un întreg. Eu am cunoscut detaliile din necuvinte.
Am citit în verde.
Cu o singură atingere a
degetelor, îți voi aduce chinul.
Ți-aș fi spus
„salvează-mă!”, dar lasă-mă să cad în fisura cerului.
UNPOEM FRUMOS.LAURA INAINTEAZA IN POEZIA CU PASI POTLITI,SIGURI,PUNAND FRANA PROPRIILOR SENTIMENTE TRAIND SI TRANSFIGURANDU-LE PE ALE ALTORA.ASTA E DEJA PASUL HOTARTOR.SUCCES!AUREL ANGHEL
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult.
Ștergere