Viața la bord (prima parte)

Oare câți tineri știu ce vor de la viață? Oare câți fac alegerea corectă?

La doar 21 de ani, Roxana Elena Iancu poate fi un model de ambiție și forță pentru fiecare dintre noi.

-         Bună, Roxana! Mă bucur foarte mult că ți-ai făcut timp de acest interviu.

Știu că după terminarea liceului, ai ales Universitatea Maritimă din Constanța. Trebuie să recunosc, am fost puțin surprinsă, credeam că o să continui pe drumul sunetelor și al portativelor, doar ai câștigat multe concursuri de muzică.

Spune-mi, te rog, când și cum s-a născut dorința de călător, de ce ai ales drumul valurilor?

-Bună, Laura. În primul rând, îți mulțumesc pentru această oportunitate de a împărtăși puțin din povestea mea cu cititorii de acasă și nu numai.

Trebuie să recunosc, ultimul an de liceu a fost destul de solicitant pentru mine. Gândurile îmi erau atât de împrăștiate, neștiind ce să fac cu viața mea după liceu.

Am finalizat specializarea Matematică-Informatică (intensiv Informatică) la C.N.”B.P.HASDEU” și sincer, visul meu nu consta în a deveni programator sau alte derivări ale acestui domeniu. Sunt o persoană foarte aventuroasă, care se plictisește destul de ușor de un loc, deci viața într-un birou clar nu era pentru mine.

Așa că „mi-am făcut temele” din timp, am căutat ceva informații despre ocupații care sunt inedite, pline de aventură și de risc, ceva ieșit din comun.  Așa am întâlnit-o, prin  intermediul rețelelor de socializare, pe Elena Ionașcu, pe atunci (în 2017) Președintele Ligii Studenților din Universitatea Maritimă din Constanța.

Nu pot descrie în cuvinte acel sentiment pe care l-am avut. Ca și când ceva se declanșase în interiorul meu și îmi tot spunea: „Asta e! Gata! Asta voi face!”.

Și cu îndrumările ei și a celor din LSUMC, m-am pregătit pentru examenul de admitere cum se cuvine și am intrat la Facultatea de Navigație și Transport Naval la Regimul “Fără Taxa”.

Ziua în care am fost admisă a fost, fără dar și poate, una dintre cele mai frumoase din viața mea.

Nici de muzică nu m-am lăsat. Muzica a fost, este și va fi cea mai mare pasiune a mea (pe locul următor se clasează, desigur, creația literară). Premiile câștigate mi-au demonstrat că stăpânesc destul de bine domeniul muzical și, sincer, nu plănuiesc să o las deoparte. Vreau să combin cele trei pasiuni ale mele și să îmi ocup timpul cu ele până la epuizare.

-         Cum ai început practica pe vapor și în ce an ești studentă?

-Momentan, sunt studentă în anul III și am decis vara trecută că e momentul să îmi încep la propriu călătoria către visul meu.

Practica aceasta la vapor (Perioada de Cadeție, pe termeni marinărești) trebuie să fie de 360 de zile la bordul unei nave și este absolut necesară dacă dorești să ajungi la gradul de Ofițer Maritim. 80% dintre navigatori aleg să își înceapă cadeția după absolvirea facultății, însă Programul de Sesiune Deschisă al Universității iți oferă șansa de a te îmbarca din timpul perioadei universitare și de a-ți relua examenele „free of charge”, cu drepturi depline, fără absențe și cu zilele stabilite de student, chiar după terminarea voiajului.

Însă, de când cu această perioadă de criză globală, pentru câteva examene voi fi capabilă să studiez aici, la bordul navei, și să dau examenele online, ca toți ceilalți colegi ai mei.

-         La ce companie ai ales să faci această perioadă de Cadeție? Transportați marfă sau ești pe o navă de croazieră?

-Global Cruise Lines este o companie care deține nave de tip Passenger Vessels (Nave de croazieră).

În momentul de față sunt la bordul navei pasagere MV Vasco da Gama, navă care are o capacitate de aproximativ 1500 de persoane. Este o navă superbă, de dimensiuni medii, care mi-a schimbat viața în bine din toate punctele de vedere.

Nu vă gândiți că viața pe mare este așa ușoară și frumoasă, că vizitam locuri inedite și că ne relaxăm de câte ori dorim. Viața „la vapor” este destul de grea, mai ales pentru o fată, iar dacă nu ești pe o nava care să te facă să te simți mai mult sau mai puțin ca acasă și, totodată, un echipaj alături de care să te simți în largul tău, atunci îți pui sănătatea mintală și emoțională la încercări foarte grele. Așadar, mă declar un navigator norocos din aceste puncte de vedere. Am alături de mine oameni foarte prietenoși, amabili, pe care îi consider prieteni.

-         Eu când  mă gândesc la vapoare, îmi amintesc de Titanic sau mă gândesc la Pirații din Caraibe. Probabil, din cauză că-l ador pe Johnny Depp.

Ai trăit vreo întâmplare din care să ți se facă frică pe mare?

- Primesc destul de des această întrebare din partea celor dragi de acasă. Teama lor de a nu mi se scufunda vaporul e de necontestat.

Nu, din fericire am fost ferită de astfel de întâmplări care să mă facă să renunț la job. Fiind pe o navă de croazieră, rutele alese de Ofițerul de Navigație sunt destul de sigure și bine puse la punct. Bineînțeles, nu am scăpat de micile furtuni din cauza cărora te trezeai a doua zi din somn pe podea. Norocul meu că nu sufăr de rău de mare, altfel aș fi rămas cu traume.

-         Ce mări/oceane/fluvii ai descoperit până acum?

-Îți vine să crezi sau nu, am traversat întreg Globul. Deci nu mi-a scăpat niciun ocean.

Navele mari de croazieră nu se aventurează pe fluvii.

Îmi place la nebunie să călătoresc, așa că în viitorul apropiat plănuiesc să văd câte un loc frumos de pe fiecare continent al Terrei.

(va urma)