e târziu
și atât de negru în jurul meu
sirenele ambulanțelor se aud tot mai clar
când revăd șirul întâmplărilor
28 de pași mai aproape și alți 28 tot mai departe
28 de sărutări în 28 de vorbe aspre
28 de atingeri delicate în alte 28 de absențe
îți spun
mereu am fost vinovată de sinceritate
dar niciodată nu am fost mai sigură ca acum
omul speră să fie dorit în toate circumstanțele
eu am târât după mine durerea într-o rochie albă
dezchizându-i brațele nemuririi ei
azi este al 28-lea ceas al așteptării
ultimul
aparatele din spital nu mai funcționează
te las pentru eternitate
așa cum
mi-ai cerut întotdeauna
chiar dacă niciodată nu ai fost prizonier
ci doar înțesat cu mirosul meu
mă declar vinovată de păcatul iubirii
Comentarii
Trimiteți un comentariu