simți? ești roata pe care am tras lumina
scrutez cu rea-credință oglinda mării
străina are ochii pictați precum regina egipteană
buzele mușcate până la sânge
s-au îmbătat de trupul tău unicus
și așteaptă războiul lumilor
împletit în fire de dor
când veninul viperei ajunge-n cotloanele minții
plăsmuiești sânii
iar ea moare în focuri și reînvie din cenușă
merge spre tine din tine în tine
atunci aș vrea să cred că ești un fel de
Samuel Morse al dragostei
știi? sunt un
trup incomplet fără tine
suntem noi înșine doar unul în celălalt
aici
acum
celălalt în unul
pururea
și prosforăm pe Pământ o parte din noi
celebrăm întoarcerea iubirii risipitoare
doar eu sunt cetatea
cucerită cu adevărat
restul e vânare de ziduri
Comentarii
Trimiteți un comentariu