în taverna cu rafturi de cărți
lumina se agață-n pictograma perețilori calzi
iar desenele copiilor zâmbesc în filigranul culorilor
noi două trupuri amputate de sentimente
surpăm vremelnic dragostea
excizând cuvinte unul din altul
până când limbile ceasului se mușcă între ele
vinul pătrunde-n venele noastre și-mi spui dulce-amar
că ar trebui să învățăm cântece vechi bollywoodiene
poate într-o zi ne vom regăsi în fața porților tăioase
sângele irupe creierul meu
când chelnerul îți face cu ochiul
tu nu știi!
tu ești tabloul lumii ascunse
eu doar vopseaua ce i-a dat viață
oare am început să cred?
câteodată am impresia că porți în tine văpaia meningelui meu
Comentarii
Trimiteți un comentariu