plouă dar picăturile fug de mine durerea e prea mare chiar și pentru ele
gust vina aroma mărul mâncat pe jumătate mă străpunge prin interior
lebedele dansează într-un cerc mistic ele hrănesc ploaia cu poftă
ziua de ieri se îngroapă în cea de azi
plânsul copilului nedorit se aude din pântecul mamei
pe scena de foc actorul încă repetă
peste câteva minute publicul pedant va căuta himera în nimic
ei nu văd din gură le ies hiene ce se mănâncă între ele
plouă dar ei nu simt picăturile îi transpun într-un sipet al răului pe care
Regizorul îl va închide într-o zi
Comentarii
Trimiteți un comentariu