Atinge-mă! M-am dezbrăcat de veşmintele albe pentru tine. Preumblă-ţi
răsuflarea peste sânii mei, încălzeşte-mi trupul în dansul unirii.
Ares ne urmăreşte din globul disperării, dar sufletu-mi e îngheţat de
lacrimi.
Vântul aduce dorinţa-i însângerată. Din mijlocul deșertului alb, te ascund
în coapsele mele şi ne îndepărtăm cu fulgii de nea. Precum Dionysos, te naşti a
doua oară.
Pe un vârf de munte, te alăptez cu seva pasiunii.
Ploaia stelelor negre ne îmbrăţişează. Îţi zdrobeşte umărul stâng, dar flacăra
carnală ne ocroteşte. Gândul alb învinge. Ochii verzi se îndepărtează cu luna
amară.
Nimfele vin să-ţi cureţe rana, te duc în apa mării înspumate.
Mă distanțez. Nu sunt Afrodita, sunt doar Iarna.
vino cu mine
RăspundețiȘtergerevoi lua poezia
si cea mai buna vioara
dar
nu-ti voi canta
cu vioara
voi speria grierii
care sparg in noapte linistea campiei
pe o stea
din arcus
voi face hamac
te voi legana
pana-n zori