doar tu poți să separi corpusculul de undă

- ar trebui să-mi ții respirația

la capătul mănunchiului de lujeri

carbonizați de lumină

-ar trebui să-ți pui lentile negre

în așteptarea miliardelor de secunde

alergând cu spatele

-ar trebui să înveți farsi

să le asculți cântecul revărsat

prin mareea de maci

viața adevărată e ruptă de firul întâmplărilor

cuvintele nu se văd deseori din cauza oamenilor

oricum am farda metaforele

oricâte octave de tristețe ar urca prin ei

oricând ar ofta orgile în catedrale

prin tuburi lungi

ca niște canalizări metropolitane

în care copii născuți de niciunde

își injectează lumină

-nu ești un simplu fluture

așezat pe granule de lumină

ești sindromul lui

-ai putea aduce înapoi clinchetul primei zile

în care femeia își întindea pielea

să cuprindă Pământul într-o îmbrățișare

poem scris de Laura Cozma & Laurențiu Belizan

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Între ei și tine

Trăiesc în soarele deșertului: zăduhul zilei îmi umple inima cu mâini mici și zâmbete, noaptea deger, inima stă ascunsă-n promoroaca de cearcăne. Maia, cerebelul nu-mi mai funcționează, stă captiv în plasa cuvintelor, nu mai știu dacă dormitez sau sunt trează. Încerc, să sorb din cafea și să trag din țigară, ușa e întredeschisă, îl privesc pe frac-tu dacă e măcelarul ce-ți jupoaie carnea suavă. Sparg scrumiera, curăț, lumina orbește inima, Cristian te dezmiardă pe limba lui. Ațipesc. Încerc, încerc, încerc, să pătrund viața de haimana, ascunsă în lama cuvintelor ce pune amprenta lăuziei. Maia, dragostea tatălui tău nu se măsoară în ele, se taie. Pe interior e plin de mine. Ies cu ochii din pampers, cu mâinile din lapte praf și le învârt în buzunarul lui stâng, ne îmbrăcăm unul în altul. Dorul -purul blestem al iubirii- se stinge. Adorm.

Citiți mai multe

Scrisoare către...

În plimbarea zilnică cu zâmbetul pe stradă, cerul a venit învârtejit să mă absoarbă. Bucățile s-au fragmentat odihnitor, înghițind norii de lacrimi. 30 de ani s-au dosit, până a crescut un castel de gheață. Stătea chiar în inimă și mă sileam să îl ard cu dragostea. Adesea, în oglindă, îl vadeam pe Kafka scriind "Scrisoare către tata". Tăceam, pășeam cu singurătatea gândului de mână. Acum, stau cu tine în brațe, Maia, iar Cris se joacă în părul spinos, unsuros și împuțit. Fata ce ieșea mereu aranjată parfumată, punctuală, nu mai e. Dar nimeni nu știe: a fi mamă e mai profund decât există orice cuvânt uitat sau inexistent pe care îl gândești/rostești/urli. Fata de atunci s-a schimbat în mamă, soție, amantă, așa cum zâmbetul dus la cer s-a reîntors prin tine, Maia, iar cel mai dulce pansament peste rană e fratele tău. Ați readus copilul din mine.

Citiți mai multe

La pas cu viața în Munții Buzău

În timpul săptămânii ai prea mult de muncă? Când pleci acasă încă te gândești la ce ai lăsat nerezolvat? Simți că „timpul nu mai are răbdare?” Fă pace cu tine! Natura e locul unde te vei regăsi. Acumulează din energia ei și alege o destinație de vis pentru weekend! Dar (cel mai important) petrece timpul liber pe umărul care te susține indiferent de circumstanțe! Eu mi-am luat viața de mână și am pornit pe un drum de țară, prăfuit. Mașina gonea de parcă simțea nevoia să evadeze. Nu a plâns, nu a obosit, chiar dacă Munții Buzăului sunt destul de abrupți, iar traseul nu era marcat. Destinația? O adevărată comoară naturală: Trovanții (sau Babele de la Ulmet) situați în comuna Bozioru, din județul Buzău. Soarele ardea, mirosea a vară, în sfârșit! Urcam la pas din pășune spre Trovanți, alături de Florin „uriașul” ghid, de doar 12 ani. (Ce m-a uimit cu adevărat? Florin nu are internet pentru că nu are calculator sau telefon, dar Florin știe să iubească natura. Știe toa...

Citiți mai multe

Laura Cozma

Faceți căutări pe acest blog