Adam
înainte să apar nu am fost întrebată
dacă puteam aș fi ales să fiu durerea −
să mă preling de pe obrazul tău stâng în inimă
până mi-ai fi dorit existența
dar dormeai
fără să tresari la suferința neexistenței mele
Adam
acum sunt femeia care se îmbracă în roșu pe
sub hainele negre
în timp ce tu ți-ai ales o altă Evă
cu care să deflorezi Paradisul zidit Unul în
celălalt
îți amintești?
parcă era un joc de puzzle
fiecare presimțea piesa următoare
azi îl străpungi din colțul buzelor
ei până în tălpile toamnei
Adam
în catacombele gândului șobolanii
se hrănesc din trupul meu putrezit
râzi dar nu știi că te vei împleti în mine
cu plânsul unui copil nenăscut
Comentarii
Trimiteți un comentariu