Din orizonturi verzi, se rup frânturi trecute,
lacrimi stinghere coboară molatic...
Scriu despre tine,
fără a scăpa de blestemul de-a te iubi.
Ți-am creionat imaginea înainte să mă nasc,
dar am rămas la jumătatea drumului.
Ca o licoare spre rău,
târfa din mine îți mângâie pomeții c-un sărut.
în paginile nescrise.
Ca o licoare a răului,
târfa însetată de buzele roșii
îți creionează sprâncenele rotunjite.
La jumătatea drumului îți pierd chipul diavolesc.
Poți auzi țipătul surd al disperării mele,
din vocea liniștită a mării?
Lacrimile îngheață,
frânturile trecutului... din orizonturi verzi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu