Peste cerul vesel, norii de foc presară dorința. Mă dezbrac de zâmbetul tău.
Vântul plânge. Am spart clepsidra iubirii. Cu arcușul întristat, Zeus cântă. Deasupra-mi, florile plumbului dansează.
Frunzele codrilor îmi acoperă trupul dezgolit. Privesc cupola înnegrită de durere. Licorna se apropie. Cu cornul strălucitor, îmi vindecă rănile. Mă preschimb în Demon.
Umbra sufletului dispare. O îngrop în sicriul suferinței.
Reînvii. Te las în urmă...
Comentarii
Trimiteți un comentariu