Învelită cu dragostea ta

     Privește! Ninge în luna lui Martie.

   Când zbori cu aripile frânte, gândul îți spune să pășești. Inima nu acceptă. De ce?

    Iubitule, inunzi oceanele lui Poseidon.

  Cântându-i împreună cu cerul, Zeus a plecat pe Tărâmul Viselor. I-am furat penița. Îți rescriu destinul în Cartea timpului. Cerneala se scurge peste omăt. 

  Vei învia din cenușa neexistenței. Pe drumul pustiit de lacrimi, Infernul tău e reclădit prin mine. Ai înțeles că noi suntem lumea?

  Învelită cu dragostea ta, mantia imaculată e un jar. În norii întristați, intră lumina.