Laura Cozma

Dante aș vrea să-ți măsor fiecare pas de la disperare până la împlinire de la ură până la iubire din nimic s-a născut acest grăunte rogvaiv din care a țâșnit durerea am fost meduza care te-a înțepat în piept cu otrava unui Krait sunt nopți în care mă lovesc de zile și zile cu care strivesc nopțile când încă încerc să țin firul întins dorul - jumătate apă/jumătate vânt sculptează neasemuit de ciudat ghețarul acesta dintre noi am înțeles chiar dacă prea târziu că sunt mult mai frumoasă în tine acum știu morții trăiesc pe pământ ei n-au nevoie să lege-n lanțuri cuvinte necuvintele-s ardente Dante am devenit un alt tu iar tu ești liniștea dinlăuntru’ meu