Țara Luanei - O lume de basm sau un adevăr crud?

Cum ne petrecem concediul? Nu știu despre voi, dar eu ador natura cu peisajele ei rupte din Rai. De aceea, destinația mea de relaxare și provocare, într-o zi din săptămâna mare, a fost Țara Luanei. Cu alte cuvinte, așezările rupestre situate în satul Nucu, comuna Bozioru, din județul Buzău.

E pentru prima dată când nu-mi găsesc cuvintele să descriu ceva. E un loc în care gândurile ți se desprind de realitate. Globul ocular ți se umple de frumos, iar inima parcă se înalță la Dumnezeu.

Desigur! Nu oricine poate ajunge până aici. Drumul e destul de neplăcut. Abrupt, neasfaltat și cam lipsit de indicatoare.

După ce găsești într-un final harta locului, descoperi cele 4 circuite. Toate par interesante și au un punct comun de plecare: Poiana Cozanei. Dar nu ai cum se te întrebi ce circuit ai vrea să alegi. Întrebarea reală este, de fapt, cum ajungi de la panoul de informare până în poiană? Poate ai vrea să renunți, pentru că în față ai doar o singură alegere: un pârâu. Și da, îți trebuie puțină nebunie. Intrarea e chiar prin el. Dacă ești un o persoană sportivă, e chiar plăcut. Se traversează foarte ușor pe pietre.

Ce să vă mai spun? După ce ieșiți din pârâu, aveți grijă. Sunt două drumuri. Unul, evident, duce spre o fundătură! Precum se spune: drumul liniștit și lung e cel mai sigur. Totul e să ajungi în poiană. Peisajul te va desprinde de pe pământ!

Poate datorită orei, am ales să urc doar până la schitul lui Ioan Boboslov (cunoscută ca Bisericuța lui Iosif). Schitul e săpat într-o stâncă uriașă și e atestat documentar din 1587. Aici veți întâlni și un brad, numit „catarg al Carpaților”. Se spune că „în 1871 când Alexandru Odobescu vizita zona însoțit de pictorul H. Trenk, în desenele acestuia bradul apare cât un mijloc de haiduc. ”

Traseul Luanei nu e un drum idilic. Poți aluneca foarte ușor pe „treptele înverzite din stâncă”. Însă, vă garantez, merită tot riscul! După ce am ajuns sus la Bisericuță am simțit o fericire imensă, de parcă Domnul m-a binecuvântat! Și da, aici era încă zăpadă!

Nu mai am ce să vă spun. Pozele au început să vorbească...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dumitru Dănăilă – un spirit la confluența dintre înțelepciune și talent

Inspirația l-a căutat de la o vârstă fragedă, iar meseria de redactor i s-a potrivit ca o mănușă lui Dumitru Dănăilă, după ce a absolvit Facultatea de Ziaristică din București, în anul 1974. A fost redactor la ziarele „Viața Buzăului”, „Muntenia”, „Informația Buzăului”, „În slujba patriei”, secretar de redacție la ziarul „Opinia”. După ce a fost lector al mai multor volume, apoi a îngrijit edițiile laureaților „Concursului Național de Creație literară Vasile Voiculescu”, și-a publicat primul roman în anul 2008, „Destine la indigo”. În prezent, are șase romane publicate. Laura Cozma: Bună ziua, domnule Dănăilă! Mă bucur că aţi acceptat să-mi răspundeţi la întrebări. Prima mea întrebare ar fi despre literatura buzoiană. Credeţi că este bine reprezentată la nivel naţional? Dumitru Dănăilă: Buzăul, aşezare străveche, menţionată documentar pentru prima oară în anul 376, în scrisoarea patristică Pătimirea Sfântului Sava, este situat în zona de confluenţă a trei import

Citiți mai multe

Pe orbita „Literatura de azi” - cu Odilia Roşianu

Foto: Ovidiu Moisin Photographer „Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul 1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu. După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache , în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi. Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi? Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”. În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook. Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi. A fost odată ca nicio

Citiți mai multe

Fuga spre tine

Cristian, cea mai viguroasă credință care te lovește fără să vrea sau să vrei, este iubirea. Cristian, trebuie să știi cât de mult îl strig(am), în învelișul stâng al toracelui, fără să îi vibreze nimic în trompa lui Eustachio. Căușul palmelor ascunde mireasma putredă a limbajului trupesc din lama dulce a timpului. Cristian, credeam că în ziua când nu mai trăiești pentru tine ești definiția unui om mort și viu, totodată. Dar, dacă te desprinzi de durere concepi dragostea și împlinirea. Atunci, articulația pumnului se deschide, iar vârfurile degetelor tale se sprijină în buricele degetelor mele pentru a păși împreună spre soarele zâmbetului tău. Cristian, trăiesc și în el, la fel ca puiul de om în mamă.

Citiți mai multe

Laura Cozma

Faceți căutări pe acest blog