Treceți la conținutul principal

Țara Luanei - O lume de basm sau un adevăr crud?

Cum ne petrecem concediul? Nu știu despre voi, dar eu ador natura cu peisajele ei rupte din Rai. De aceea, destinația mea de relaxare și provocare, într-o zi din săptămâna mare, a fost Țara Luanei. Cu alte cuvinte, așezările rupestre situate în satul Nucu, comuna Bozioru, din județul Buzău.
 E pentru prima dată când nu-mi găsesc cuvintele să descriu ceva. E un loc în care gândurile ți se desprind de realitate. Globul ocular ți se umple de frumos, iar inima parcă se înalță la Dumnezeu.
 Desigur! Nu oricine poate ajunge până aici. Drumul e destul de neplăcut. Abrupt, neasfaltat și cam lipsit de indicatoare.
 După ce găsești într-un final harta locului, descoperi cele 4 circuite. Toate par interesante și au un punct comun de plecare: Poiana Cozanei. Dar nu ai cum se te întrebi ce circuit ai vrea să alegi. Întrebarea reală este, de fapt, cum ajungi de la panoul de informare până în poiană? Poate ai vrea să renunți, pentru că în față ai doar o singură alegere: un pârâu. Și da, îți trebuie puțină nebunie. Intrarea e chiar prin el. Dacă ești un o persoană sportivă, e chiar plăcut. Se traversează foarte ușor pe pietre.
 Ce să vă mai spun? După ce ieșiți din pârâu, aveți grijă. Sunt două drumuri. Unul, evident, duce spre o fundătură! Precum se spune: drumul liniștit și lung e cel mai sigur. Totul e să ajungi în poiană. Peisajul te va desprinde de pe pământ!
 Poate datorită orei, am ales să urc doar până la schitul lui Ioan Boboslov  (cunoscută ca Bisericuța lui Iosif). Schitul e săpat într-o stâncă uriașă și e atestat documentar din 1587. Aici veți întâlni și un brad, numit „catarg al Carpaților”. Se spune că „în 1871 când Alexandru Odobescu vizita zona însoțit de pictorul H. Trenk, în desenele acestuia bradul apare cât un mijloc de haiduc. ”
 Traseul Luanei nu e un drum idilic. Poți aluneca foarte ușor pe „treptele înverzite din stâncă”. Însă, vă garantez, merită tot riscul! După ce am ajuns sus la Bisericuță am simțit o fericire imensă, de parcă Domnul m-a binecuvântat! Și da, aici era încă zăpadă!
 Nu mai am ce să vă spun. Pozele au început să vorbească...





Etichete

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Între ei și tine

 Trăiesc în soarele deșertului: zăduhul zilei îmi umple inima  cu mâini mici și zâmbete, noaptea deger, inima stă ascunsă-n promoroaca de cearcăne. Maia, cerebelul nu-mi mai funcționează, stă captiv în plasa cuvintelor, nu mai știu dacă dormitez sau sunt trează. Încerc, să sorb din cafea și să trag din țigară, ușa e întredeschisă, îl privesc pe frac-tu dacă e măcelarul ce-ți jupoaie carnea suavă. Sparg scrumiera, curăț,  lumina orbește inima, Cristian te dezmiardă pe limba lui. Ațipesc. Încerc, încerc, încerc, să pătrund viața de haimana, ascunsă în lama cuvintelor ce pune amprenta lăuziei. Maia, dragostea tatălui tău nu se măsoară în ele, se taie. Pe interior e plin de mine. Ies cu ochii din pampers, cu mâinile din lapte praf și le învârt în buzunarul lui stâng, ne îmbrăcăm unul în altul. Dorul -purul blestem al iubirii- se stinge. Adorm. 
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pe orbita „Literatura de azi” - cu Odilia Roşianu

Foto: Ovidiu Moisin Photographer  „Meseria” a căutat-o de la o vârstă fragedă pe Odilia Roşianu. Prima carte corectată a fost „Eseuri despre folclor” (apărută în anul  1984), a prof. univ dr. Nicolae Roşianu. După ce a fost „racolată” de Daniel Cristea-Enache , în 2013, a devenit redactorul șef al revistei online Literatura de azi. Laura Cozma: Cum l-ai cunoscut pe Daniel Cristea-Enache și cum a început povestea Literatura de azi? Odilia Roşianu: L-am „cunoscut” pe Daniel Cristea-Enache în anii ’90, prin cronica de întâmpinare pe care o făcea încă de atunci. Apoi, la TVR Cultural unde emisiunea pe care o realiza se numea chiar „Literatura de azi”.  În cele din urmă, cred că prin 2011, ne-am „împrietenit” pe Facebook.  Nu știu cum m-a „cunoscut” Daniel Cristea-Enache, dar asta e o întrebare pe care și-o pun cei mai mulți dintre cei care au fost racolați de el la începutul existenței paginii de Facebook Literatura de azi. A ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

La pas cu viața în Munții Buzău

În timpul săptămânii ai prea mult de muncă? Când pleci acasă încă te gândești la ce ai lăsat nerezolvat?  Simți că „timpul nu mai are răbdare?”  Fă pace cu tine! Natura e locul unde te vei regăsi. Acumulează din energia ei și alege o destinație de vis pentru weekend! Dar (cel mai important) petrece timpul liber pe umărul care te susține indiferent de circumstanțe! Eu mi-am luat viața de mână și am pornit pe un drum de țară, prăfuit. Mașina gonea de parcă simțea nevoia să evadeze. Nu a plâns, nu a obosit, chiar dacă Munții Buzăului sunt destul de abrupți, iar traseul nu era marcat. Destinația? O adevărată comoară naturală: Trovanții (sau Babele de la Ulmet) situați în comuna Bozioru, din județul Buzău. Soarele ardea, mirosea a vară, în sfârșit! Urcam la pas din pășune spre Trovanți, alături de Florin „uriașul” ghid, de doar 12 ani. (Ce m-a uimit cu adevărat? Florin nu are internet pentru că nu are calculator sau telefon, dar Florin știe să iubească natura. Știe toa...
Un comentariu
Citiți mai multe