Laura Cozma

 Adam  înainte să apar nu am fost întrebată  dacă puteam aș fi ales să fiu durerea −  să mă preling de pe obrazul tău stâng în inimă  până mi-ai fi dorit existența  dar dormeai  fără să tresari la suferința neexistenței mele  Adam  acum sunt femeia care se îmbracă în roșu pe sub hainele negre  în timp ce tu ți-ai ales o altă Evă  cu care să deflorezi Paradisul zidit Unul în celălalt  îți amintești?  parcă era un joc de puzzle  fiecare presimțea piesa următoare  azi îl străpungi din colțul buzelor ei până în tălpile toamnei  Adam  în catacombele gândului șobolanii  se hrănesc din trupul meu putrezit  râzi dar nu știi că te vei împleti în mine  cu plânsul unui copil nenăscut   Foto: Brooke Shaden Photography