A venit toamna. Îmi acopăr inima cu uitare. Peste cerul vesel, norii de foc presară dorința. Mă dezbrac de zâmbetul tău. Vântul plânge. Am spart clepsidra iubirii. Cu arcușul întristat, Zeus cântă. Deasupra-mi, florile plumbului dansează. Frunzele codrilor îmi acoperă trupul dezgolit. Privesc cupola înnegrită de durere. Licorna se apropie. Cu cornul strălucitor, îmi vindecă rănile. Mă preschimb în Demon. Umbra sufletului dispare. O îngrop în sicriul suferinței. Reînvii. Te las în urmă...
"Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toată fiinţa." (Constantin Brâncuşi)