Laura Cozma

 în fiecare viață există o felie de lumină ce aduce un punct negru când eram mică mergeam  cu mireasma fericirii strâns de mână și încălzeam asfaltul niciun copil nu auzea țipătul surd crescut în mine precum un trandafir doar tata știa - mă lua în brațe  înainte ca țepii să se desprindă de mine  ei cunoșteau doar gingășia – la fel și eu azi merg de mână cu singurătatea orele de lumină au devenit un basm punctul negru s-a schimbat în soare viața mai învie?

Mai bine taci. Cuvintele sunt ca o sabie cu care despici cruzimea  în trei felii de pizza. Prima puțin picantă - gonește speranța celorlalți că într-o zi vor fi și ei buni la ceva nesemnificativ. A doua presărată cu piper negru - pentru a alunga oamenii din jur și a rămâne un singur degustător, tu. Ultima felie plină de ciuperci - otrava sau preaslăvirea cu minciună. Faci un copil să renunțe când întorci farfuria goală ca și cum el nu și-a dorit  niciodată nimic. Cred că perfecțiunea e pentru tine o mare imperfecțiune.  Devii o altă specie a umanității, sperând să prinzi durerea de gleznă. Atunci poemele ți-ar izvorî veșnic din galaxia duplicată în L. Umbra neagră a gurii spunea că sunt femeia fixată definitiv la țărmul inimii, femeia pe care nu o vei înlocui niciodată. Dar noaptea te sărută pe buze, după petrecerea din club cu prietenii patul gol e umplut cu următorul trup. Inima se golește tot mai mult, iar pisica supraveghează de pe blocul 28 B. Dacă ai fute