lumina întinde cearceaful iar brațele tale îmi sfărâmă trupul - asfințim unul în celălalt culorile fac implozie în cutele lumii noastre ți-am șoptit în timp ce dormeai - brațele tale ar putea fi singura dimensiune a universului m-aș putea destrăma ca să devin membrana inimii tale dar nu mai e timp tăcerea e piatra care alungă pânza de paianjen dintre noi și ei simt cum mă pierd în mulțime
"Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toată fiinţa." (Constantin Brâncuşi)