ne-am născut pentru cer dar pe Platoul Gizeh preoții caută stropi de viață-n mastabas te urmăresc bărbierindu-te iar gameții încep să cânte la castaniete corabia lui Keops merge înapoi ridurile tale au fost afluenți ai Nilului lacrimile s-au retras în oaze barba ta era o pădure de chiparoşi acum ating obrazul tău neted ca o apă liniştită dunele de nisip îşi unduie coamele în ritmul mângâierilor stropi turcoaz se preling la răsărit dintr-un sicomor arunc oglinda de bronz lustruit un hykso vine spre noi călăuzit de o stranie nevoie de frumos din pereții de marmură sare o gazelă direct în irişii tăi de culoarea setei face salturi peste fâșiile albe impregnate cu rășini parfumate ea ea geamăna mea resorbită într-o altă viață care te-a ales tot pe tine (alături de C)
"Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toată fiinţa." (Constantin Brâncuşi)